| Atracții turistice |
Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa"
Exponate la Muzeul de Istorie Naturală "Grigore Antipa", Bucureşti. Foto: Țetcu Mircea Rareș/Wikipedia.
A fost înfiinţat la 3 noiembrie 1834 de Mihalache Ghica, ministru de interne la acea vreme, frate al domnitorului Alexandru Ghica, sub numele de "Museul Naţional din Bucuresci".
A funcţionat la început în sălile Colegiului Sf. Sava şi a pornit la drum cu colecţiile donate de cel ce l-a înfiinţat: monede greceşti, romane şi bizantine, minerale, fosile, moluşte, peşti, păsări şi mamifere, opere de artă.
Între anii 1837 şi 1859 director al muzeului a fost Carol Wallenstein, care îl orientează spre un caracter didactic, fiind numit de bucureşteni Muzeul Sf. Sava.
În 1859 muzeul se mută în casele Hiotu, cumpărate de Consiliul Şcolilor.
Între anii 1860 şi 1867 la conducere ajunge Carlo Ferrerati, care a îmbogăţit colecţiile prin achiziţii şi prin donaţii din ţară şi străinătate.
În anul 1864 muzeul se mută în Palatului Academiei, aripa stângă.
Între 1867 şi 1893 director a fost numit profesorul Gregoriu Ştefănescu, specialist în geologie si paleontologie. El este numit după Regulamentul pentru Administrarea şi Organizarea Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1865 şi care prevedea numirea unui profesor universitar în funcţia de director.
El este cel care a descoperit scheletul de Deinotherium gigantissimum, cea mai impozantă piesă din muzeu
În această perioadă, muzeul se mută din nou, acum în clădirea Universităţii din Bucureşti.
În 1882 se primeşte cea mai importantă donaţie constând în 1000 de specii de insecte, moluşte, crustacei, peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere, de la Dr. Hilarie Mitrea, medic în armata colonială olandeză din Indonezia, originar din Răşinari.
În anul 1884 un incendiu distruge ierbarul, colecţia de geologie generală, cea de roci şi cea de fosile din România.
Grigore Antipa în 1927.După 1893, la recomandarea Regelui Carol I, entuziastmat de proiectele tânărului specialist, director al secţiei de zoologie a muzeului ajunge Dr. Grigore Antipa (7 decembrie 1867 – 9 martie 1944).
Muzeul se mută în strada Polonă, nr. 19, unde Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice închiriază casa Porumbacu.
După ce primeşte în 1903 aprobarea primului ministru Dimitrie Sturza, Grigore Antipa construieşte sediul actual din Bd-ul Kiseleff nr. 1, singura clădire de atunci proiectată special pentru a adăposti un muzeu.
Clădirea este terminată în 1906, apoi urmează aranjarea colecţiilor şi dioramelor biogeografice, al căror model este preluat de marile muzee din lume. Muzeul de Istorie Naturală, cum se va numi de atunci, îşi deschide primele săli la 24 mai 1908 în prezenţa regelui Carol I.
Grigore Antipa a adus în colecţiile muzeului piese de valoare din toată lumea. Scheletul fosil de Dinoteriu descoperit de Grigoriu Ştefănescu, a fost adus aici în 1911.
În 1914, tot în prezenţa regelui Carol I au fost inaugurate noile secţii ale muzeului, care ocupau alte 11 săli: Geologie, Mineralogie, Paleontologie, Anatomie comparată, Antropologie, Etnografie generală şi Ecologie sub formă de diorame, aceasta din urmă o premieră pentru acea vreme.
În 1933, Regele Carol al II-lea dă muzeului numele Grigore Antipa, ca o recunoaştere a meritelor omului de ştiinţă, pentru care aici era şi casa şi biroul de lucru şi care va conduce instituţia până la moartea sa în 1944.
Cutremurul din 1940 afectează şi Muzeul, apoi bombardamentele din 1944 îi provoacă distrugeri.
În 1944 la conducere este numit Mircea Păucă şi este închis câteva luni pentru reparaţii. Tot atuci primeşte colecţia de lepidoptere a boierului Aristide Caradja.
În 1945 este numit director Constantin Motaş, profesor de zoologie la Facultatea de Ştiinţe Naturale din Bucureşti.
Acestuia îi urmează profesor Mihai C. Băcescu, elev al lui Grigore Antipa. Acesta are probleme cu organele de partid, iar instituţia este condusă de administratori şi, pe planul ştiinţific, de profesori de la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti.
Se perindă la conducere Bernard Schnapp (1951 - 1955), prof. dr. doc. Alexandru Grosu (1955 - 1957), prof. dr. doc. Mihai Ionescu (1957 - 1959), prof. dr. Petre Raicu (1959 - 1961) şi prof. dr. Mircea Ionescu-Varo (1961 - 1964).
În 1948 şi 1949 muzeul este renovat şi expunerea este modificată, fauna României este expusă separat, în cinci săli aflate la etaj, iar la parter este amenajată o aulă pentru cursuri şi conferinţe.
Apare primul ghid al Muzeului, denumit "Călăuza populară".
În 1953, în amfiteatrul Muzeului începe ciclul duminical de conferinţe pentru public.
În 1957 are loc o nouă renovare a clădirii, se adaugă două noi aripi, anexate corpului central.
Apare primul număr al revistei muzeului, Travaux du Museum d’Histoire Naturelle “Gr. Antipa”. Acesta era un volum substanţial de peste 375 de pagini cuprinzând contribuţii ale celor mai importanţi specialişti în zoologie de la acea vreme.
Între 1964 şi 1988 la conducerea muzeului se află din nou acad. dr. Mihai Băcescu. Se continuă dezvoltarea şi cercetarea ştiinţifică. În 1973 are loc prima expediţie internaţională de după război, în Tanzania, la care au participat specialişti ai muzeului.
În 1977 cutremurul deteriorează cladirea, dar Muzeul se redeschide în toamna aceluiaşi an.
În 1984 începe primul ciclu de conferinţe dedicate elevilor din şcolile bucureştene.
Din 1988 la conducere este numit dr. pr. Dumitru Murariu care continuă implicarea specialiştilor în expediţiile din Indonezia în 1991 şi Brazilia în 1994. Se urmăreşte diversificarea acţiunilor şi expoziţiilor organizate.
În 1996 începe consolidarea clădirii muzeului, care se închide pentru public. Se redeschide în 1999 cu o nouă sectie: "Originea Universului şi a vieţii".
Ministerul Culturii acordă de patru ori instituţiei, în 2001, 2002, 2003, şi 2004 "Premiul Mihai Băcescu pentru patrimoniul cultural naţional".
La 3 iulie 2003, guvernul trece muzeul din subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, care în 2004 aprobă un nou Regulament de organizare şi funcţionare al muzeului. Acesta defineşte Muzeul ca Instituţie publică de ştiinţă, educaţie, cultură şi divertisment, şi permite campanii de publicitate cu sponsorizare privată.
În 2008, Muzeul se închide din nou pentru încă o renovare a clădirii şi o nouă reorganizare a conţinutului şi se redeschide la 17 septembrie 2011. Emblema Muzeului cu literele "G" şi "A", reprezintă un schelet stilizat de mamut.
Colectivul de specialişti din cadrul Muzeului, unul dintre cele mai mari colective de zoologi din România, a realizat sau a participat la realizarea a numeroase studii asupra biodiversităţii din diferite regiuni ale ţării, în delta şi lunca Dunării, sudul Dobrogei, Maramureş, Banat, Câmpia Română, în masive muntoase din Carpaţii Meridionali, Ciucaş, Piatra Craiului, Făgăraş, Retezat, defileul Jiului, sau în străinătate, în Indonezia, Brazilia şi Islanda.
Revista Travaux, editată de muzeu, este cunoscută în întreaga lume, fiecare număr fiind trimis la 157 de instituţii similare.
O primesc muzee, institute de cercetare şi universităţi din Austria, Belgia, Cehia, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Africa de Sud, Australia, Brazilia, Costa Rica, Canada, Japonia, Noua Zeelandă, Statele Unite ale Americii, Thailanda etc.
Muzeul este organizat pe trei zone de vizitare: la demisol este zona "Biodiversitatea României", la parter sunt prezentate ecosisteme de pe toată suprafaţa Pământului, iar etajul este rezervat preistoriei şi istoriei umane, etnologiei, mineralogiei, entomologiei şi biologiei marine.
Vitrinele care sunt însoţite de o plăcuţă metalică pe care e desenată o cască, au comentarii audio, disponibile în limbile română, franceză şi engleză. Textele de pe plăcuţele de prezentare şi de pe cele de pe butoanele interactive sunt în limbile română şi engleză.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
