| Atracții turistice |
Monumentul "Cloșca cu puii de aur", Pietroasele, județul Buzău
CĂTĂLIN KiSLINGER
Primăvara anului 1837 avea să rămână în istoria arheologiei românești începutul interesului pentru vestigile antice din localitatea Pietroasa (astăzi Pietroasele, județul Buzău), de la poalele dealului Istrița.
Atunci, doi localnici, Ion Lemnaru și Stan Avram, aflați în timpul unor lucrări de extragere a pietrei, descopereau întâmplător pe versantul sudic al dealului, în stânga văii pârâului Urgoaia și la circa 1000 m nord de sat, unul dintre cele mai importante tezaure aparținând epocii migrațiilor de pe teritoriul Europei.
Monumentul "Cloșca cu puii de aur", localitatea Pietroasele, județul Buzău.
Inițial ținut în podul casei lui Ion Lemnaru, tezaurul compus din 22 de piese (obiecte de podoabă și vase) vă începe să fie cunoscut treptat și de alți consăteni, printre care și fierarul satului la care cei doi descoperitori apelaseră pentru a afla natura materialului din care erau făcute obiectele: aur sau aramă.
Acesta, considerând materialul prea moale pentru a fi prelucrat nu îi acorda multă importantă.
Așa se face că pâna în primăvara anului 1838, comoara rămâne ascunsă în Pietroasa, cei doi localnici nereușind să afle foarte multe date despre descoperirea lor. Aceast situație se datora și discreției cu care trebuiau să caute informații despre posibilă valoare a tezaurului, în așa fel încât să reducă riscurile de a fi denunțați autorităților.
În încercările lor de a vinde comoara găsită, Lemnaru și Stan l-au cunoscut pe un anume Anastase Verusi, antreprenor albanez al podului aflat în construcție peste apa Câlnâului și care venea des la Pietroasa pentru a cumpăra piatră extrasă din carierele dealului Istrița.
Din primul moment acesta și-a dat seama de important descoperirii și în schimbul a 4000 de piaștri, sumă mare pentru cei doi săteni, dar cu mult mai mică decât reală valoare a tezaurului, cumpăra în ziua de 23 aprilie 1838 toate cele 22 de piese.
Pentru a le transporta și ascunde mai ușor, Verusi deformează majoritatea obiectelor, iar tava mare o taie în patru cu un topor. În urma acestei mutilări, multe dintre pietrele semiprețioase care împodobeau fibulele și coșulețele se risipesc pe jos, find ulterior luate de copiii din sat și folosite la jocul de țintar.
La aceștia le-a văzut arendașul moșiei Pietroasa, Gheorghe Frunză-Verde, care a aflat astfel despre existența comorii și a încercat să-l șantajeze pe Verusi, amenințându-l cu denunțul autorităților.
Nemulțumit de prețul oferit de Verusi, constând din două piese ale tezaurului (coșulețul dodecagonal și un colan), și temându-se de eventualele consecințe ale tăinuirii unei astfel de descoperiri, în cele din urmă, arendașul Frunză-Verde denunța cazul autorităților.
Astfel, în iulie 1838 descoperirea tezaurului de la Pietroasa devine publică.
Ancheta inițiată în 12 iulie 1838 de către Mihai Ghica, șeful Departmentului Trebilor Dinăuntru al Țării Românești, a condus la arestarea celor doi descoperitori și a lui Anastase Verusi, însă nu a făcut posibilă decât recuperarea parțială a tezaurului.
Din cele 22 de piese care-l compuneau în momentul descoperirii și care cântăreau peste 40 kg de aur, nu au mai fost găsite de către autorități decât 12 (tavă mare, cana înaltă - oenochoe, patru fibule, două coșulețe, pateră și trei colane), în greutate de 19,919 kg.
Restul obiectelor au fost cel mai probabil topite în cele trei luni de zile cât s-au aflat în posesia lui Verusi și nu au mai fost niciodată recuperate.
Chiar și în aceste condiții, tezaurul descoperit la Pietroasa rămânea cea mai important descoperire de acest gen din cadrul spațiului european din secolul al XIX-lea (cantitatea de aur a tezaurului avea să fie depășită doar de descoperirea obiectelor din mormântul faraonului egiptean Tutankhamon, în 1922).
Valoarea istorică și artistică a pieselor care compuneau tezaurul a fost repede remarcată de către oamenii de cultură a vremii, fapt reflectat inclusiv de presa din toate provincile românești.
Astfel, primul care se ocupă de cercetarea tezaurului este eruditul profesor de la Colegiul Sf. Sava, Petrache Poenaru, cel care furnizează și numeroase informații pentru cele mai importante gazete ale vremii (Curierul romănesc, Albina românească și Gazeta de Transilvania) despre "antichitățile pământești".
Importanță deosebită a tezaurului a fost apreciată și de către conducerea Țării Românești care, prin decretul domnesc al lui Alexandru Dimitrie Ghica, hotăra la 26 iulie 1838 expunerea lui permanentă într-un muzeu.
Primul loc ales pentru găzduirea inestimabilei comori a antichității a fost în cadrul colecțiilor Școlii Sf. Sava, începând cu anul 1842.
Aici, în anul 1861 a fost văzută pentru întâia oară și de către Alexandru Odobescu, cel care avea să-și dedice întreaga viață studiului acestor piese antice.
Probabil că tot atunci, în 1861, s-a născut idea monumentalei lucrări Le Trésor de Petrossa, publicată între 1889 și 1900 la Paris și Leipzig, consacrate tezaurului, pentru a cărei realizare Odobescu a muncit asiduu până la sfârșitul vieții sale.
Devenit cel mai valoros tezaur descoperit pe teritoriul României, descoperirea de la Pietroasa, denumită sugestiv Cloșca cu puii de aur, a cunoscut în scurt timp și consacrarea internațională.
Participarea României în 1867 la Expoziția Universală de la Paris, cu pavilion propriu deși ne aflăm încă sub suzeranitate otomană, a fost un bun prilej pentru a face cunoscute în Europa Occidentală piesele tezaurului.
Adus în capitala Franței prin strădania lui Al. Odobescu, tezaurul a stârnit admirația împăratului Napoleon al III-lea, publicului și presei franceze.
Ziarele franceze i-au consacrat 20 de planșe fotografice în culori, așa cum nu o mai făcuseră pentru nici unul dintre exponatele altei țări.
După închiderea expoziției de la Paris, tezaurul a călătorit la Londra, unde a fost expus pentru 6 luni în marele muzeu South Kensington, iar în anul 1872 s-a aflat la Expoziția Internațional de la Viena, ceea ce a condus la creșterea notorietății sale pe plan european.
Readus în tară și expus la Muzeul Național, al cărui sediu se afla atunci în clădirea Universității, tezaurul vă trece prin două momente de cumpănă.
Primul are loc în noiembrie 1875, când studentul seminarist Dumitru Pantazescu reușește să-l sustragă și, în încercarea de a-l ascunde mai ușor deteriorează o parte dintre piese, în special colanul cu inscripție. Recuperat de autorități, tezaurul nu își va redobândi aspectul anterior decât după minuțioase lucrări de restaurare.
Al doilea moment este legat de incendiul izbucnit în sediul Muzeului Național, în martie 1884, atunci când salvarea tezaurului s-a datorat eroismului a trei soldați, care au reușit să scoată din clădirea incediată prețioasele obiecte arheologice.
Încercările prin care au trecut piesele tezaurului, îl fac pe regele Carol I să ia decizia trimiterii lor pentru restaurare la Berlin, în atelierul unui renumit orfevrier al vremii, Paul Telge, bijutier și al Casei de Habsburg, în a doua parte a anului 1884.
Aici, pe lânga restaurarea pieselor deteriorate se realizează și mai multe copii prin metoda galvanoplastiei, una dintre acestea aflându-se în prezent în colecția Muzeului Județean Buzău.
După restaurarea din 1884, tezaurul se întoarce la București și rămâne expus în clădirea Muzeului Național până în anul 1917 când, în împrejurările dramatice ale Primului Război Mondial, este trimis împreună cu tot tezaurul României la Moscova.
Deși trimis temporar pentru păstrare într-o țară la acel moment aliată, decizia această s-a dovedit nefastă în conjunctura istorică ulterioară.
După o perioadă de aproape 40 de ani, de-abia în anul 1956, doar tezaurul descoperit la Pietroasa se reîntoarce definitiv în România, fiind expus cu începere din 1972 în actualul Muzeu Național de Istorie din București, cea mai mare parte a valorilor statului român rămânând până în prezent nerestituite.
Tezaurul descoperit la Pietroasele se compune în prezent din două mari categorii de piese: vase (un platou mare, o cană, două vase poligonale și o farfurie) și podoabe (un colan încrustat cu pietre, două colane din bara de aur și patru fibule.
Din punct de vedere al încadrării cronologice, piesele care compun tezaurul se pot data începând cu a doua jumătate a secolului al IV-lea (farfuria, cană) și până cel târziu în prima jumatate a secolului al V-lea (vasele poligonale, fibule și colanul lat). (Sursă text: Monumentul dedicat tezaurului)
Localizare
Monumentul care marchează locul unde a fost descoperit Tezaurul de la Pietroasa se află între localitățile Pietroasele și Pietroasa Mică, pe strada Tezaurului.
Monumentul se află la 100 km de București și 26 km de Buzău.
De reținut
• Până la descoperirea mormântului lui Tutankamon, „Cloșca cu puii de aur” a fost cel mai important tezaur antic al lumii.
• Denumirea “Cloșca cu puii de aur” provine de la faptul că, potrivit declarațiilor descoperitorului comorii, cele 22 de obiecte erau așezate unele peste altele, acoperite cu fibula mare, sugerându-i lui Ion Lemnaru imaginea unei cloști care își apără puii. El este de fapt cel care ar fi dat numele „Cloșca cu puii de aur”, care a devenit, chiar în timpul anchetei, denumirea oficială a comorii.
• Profesorul german Rudolf Neumeister a atribuit tezaurul lui Athanaric, conducătorul vizigoților, care a trecut prin teritoriile care compun astăzi România. Datarea exactă a confecționării fiecărui obiect nu este posibilă, cum nu este posibilă nici identificarea atelierelor de făurire a lor, considerându-se că arealul posibil ar fi cel dintre nordul Pontului Euxin și lumea mediteraneană. Pentru a fixa totuși o dată, s-a datat tezaurul în anul 381 în care Athanaric a ajuns la Constantinopol.
Alte obiective turistice în zonă:
Dealul Istriţa este o zonă fabuloasă în vestigii istorice, fiind locuită încă din preistorie.
• Chilia lui Ambrozie
• Cetatea Gruiu Dării. Ruinele singurei cetăți dacice cu zid de piatră de la Curbura Carpaților, Gruiu Dării, se află la ieșirea din localitatea Pietroasa Mică, în drumul spre releul de televiziune de pe Dealul Istrița. Cele mai vechi urme de locuire descoperite la Gruiu Dării aparțin culturii Starcevo-Criş și au aproximativ 7600 de ani. Recent, aici a fost descoperit un biberon din epoca de piatră, cel mai vechi din lume, cu o vârstă de aproximativ 5500 de ani.
• Castrul roman. Ruinele romane descoperite în centrul comunei Pietroasele aparțin unui castru construit la porunca împăratului Constantin cel Mare între anii 324-330 e.n., fiind locuit de Legiunea a XI-a Claudia de la Durostorum. În castrul roman se aflau termele romane care erau compuse din bazine pentru igiena garnizoanei castrului, bazine pentru tratamente și pentru uzul persoanelor importante, săli pentru lectură, muzică sau dans, dar și săli pentru exerciții și antrenamente.
Construcția a beneficiat de finisaje deosebite, încăperi pardosite cu plăci de marmură, pereți tencuiți cu mai multe straturi de mortar colorat pe care erau aplicate picturi, scene de vânătoare, plante, animale, ferestre cu vitralii. Apa adusă din munte era încălzită și circula printr-un sistem de canale din cărămizi și din olane tubulare.
• Biserica dintr-o piatră.
• Mormintele tracice cioplite în piatră, 600 î.e.n.
• Grotele preistorice, locuite în urma cu 8000 de ani.
• Satul dacic "Sfântul Serafin de Sarov".
• Centru de sculptură populară Bădeni. Se află pe Dealul Istrița (localitățile Năeni, Bădeni, Pietroasa, Dara). La Bădeni s-a născut și a trăit Grigore Mihai, cel mai talentat sculptor din zonă (1832-1888), cât și fiul său Constantin Dincă.
• Crucea Manafului. Este un monument istoric ridicat de Ioan Postelnicu din Vispești în 1846. Se află pe traseul Drumul Mare, la Săhăteni. Ansamblul este format dintr-o cruce de patru metri înalțime, înconjurată de patru stâlpi și este considerată o piesă unică, una dintre cele mai înalte cruci din țară.
Galerie foto
Monumentul "Cloșca cu puii de aur", localitatea Pietroasele, județul Buzău.
Monumentul "Cloșca cu puii de aur", localitatea Pietroasele, județul Buzău.
Monumentul "Cloșca cu puii de aur", localitatea Pietroasele, județul Buzău.
Monumentul "Cloșca cu puii de aur", localitatea Pietroasele, județul Buzău.
Monumentul "Cloșca cu puii de aur", localitatea Pietroasele, județul Buzău.
Monumentul "Cloșca cu puii de aur", localitatea Pietroasele, județul Buzău.
Monumentul "Cloșca cu puii de aur", localitatea Pietroasele, județul Buzău.
Ruinele Castrului roman și a termelor se află chiar sub actuala șosea (str. Principala - DJ 205). Tot în acest loc se mai poate vedea o secțiune din vechiul drum roman, care a rezistat un mileniu jumătate sub roțile carelor, până să fie distrus în perioada recentă prin introducerea unei conducte cu apă. Ruinele Castrului roman, localitatea Pietroasele, județul Buzău.
Ruinele Castrul roman, localitatea Pietroasele, județul Buzău.
Cele mai vechi urme de locuire descoperite la Gruiu Darii aparțin culturii Starcevo-Criş și au aproximativ 7600 de ani. Cetatea Gruiu Dării, Pietroasa Mică, județul Buzău.
Recent, la Gruiu Dării s-a descoperit recent un biberon din epoca de piatră, cel mai vechi din lume, cu o vârstă de aproximativ 5500 de ani.
Biserica dintr-o piatră, Năeni, județul Buzău.
Mormintele tracice cioplite în piatră, 600 î.e.n., Năieni, județul Buzău.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
