| Jurnale de călătorie |
Jurnal de călătorie în Grecia
VERONICA CONSTANTINESCU
2006: Într-o zi de septembrie, marţi după-amiaza, pregătită să încep aventura, îmi încărcam bagajele în autocarul ce avea să mă ducă în Grecia, către o zonă de coastă cu plaje însorite.
Iată, pe scurt, itinerarul pe care l-am urmat: miercuri, în jurul orei 8 dimineaţa, am sosit la vama din Grecia. Mijlocul zilei: primul obiectiv al călătoriei noastre urmează să fie vizitat chiar acum. Este Olimp, muntele sacru, sălaşul zeilor din mitologia greacă.
De la punctul terminus al autocarelor, unde ne-am oprit, priveliştea este minunată. La poalele muntelui, pe partea estică, se întinde Litochoro, „Oraşul zeilor”.
Litochoro, Grecia.
Localitatea este foarte cunoscută celor care doresc să practice alpinismul. Uniformitatea acoperişurilor din ţiglă roşie deasupra pereţilor albi ai caselor şi albastrul mării îmi umple sufletul de pace şi serenitate.
Pe măsură ce soarele împrăştie ceaţa, asistăm la o demonstraţie de zbor cu parapanta.
După ce îşi revin complet cele câteva persoane afectate de rău de înălţime, putem merge mai departe, către Mânăstirea Sfântului Dionisie (Agios Dionyssios).
La poarta Mânăstirii Sfântului Dionisie, Olimp, Grecia.
Mânăstirea Sfântului Dionisie, Olimp, Grecia.
Situată la 18 km de Litochoro, la o altitudine de 900 m, mânăstirea adăposteşte un muzeu religios şi moaştele multor sfinţi.
Sub protecţia conferită de castelul Platamonas, avem o vedere a staţiunii în care sunt făcute rezervările. Acesta este locul unde urmează să fim cazaţi timp de şase nopţi!
Aici, în Nei Pori, străzile împart reşedinţele de pe litoral în parcele. Pe o stradă obişnuită nu sunt decât 2-3 vile cu maximum trei nivele. Arbori decorativi, precum palmierii, şi alţi arbuşti mediteraneeni adaugă acestui loc frumuseţe şi un parfum aparte.
Nei Pori, Grecia.
Joi. Renunţăm la plajă în schimbul vizitării pe cont propriu a Salonicului, capitala regiunii greceşti Macedonia, al doilea oraş ca mărime al Greciei.
E dimineaţă şi soarele nu a răsărit încă atunci când ajungem la gară. Un bilet dus-întors la Salonic costă numai 6 Euro. Traversând liniile pe pasarelă, avem o scurtă privire de ansamblu asupra împrejurimilor.
Viaţa religioasă a Greciei poate fi simţită pretutindeni; chiar şi în incinta gării din Salonic se află o mică biserică. Verificând trenurile cu care ne putem întoarce după-amiaza, cumpărăm, cu 2 Euro, bilete de autobuz valabile întreaga zi.
Vedem Forumul Roman din Salonic şi apoi Biserica Sfântului Dimitrios, în care sunt depuse moaştele acestui sfânt, patron al oraşului. Cripta subterană a bisericii găzduieşte acum un muzeu.
Biserica Sfântului Dimitrios, Salonic, Grecia.
Lângă Banca Naţională a Greciei, acoperind mai multe străzi, se află în plină forfotă piaţa principală, Piaţa lui Aristotel. Comercianţi foarte activi îşi oferă o mare varietate de produse. Aici, sub ochii (statuii) lui Aristotel, este timpul pentru primele suveniruri.
Nu am văzut niciodată o stradă principală mai aproape de mare. Această şosea, plină de maşini şi motociclete, este singurul lucru care se află între numeroasele taverne şi mare. Este o panoramă obişnuită cea a grecilor stând pe scaune sau canapele (ordonate pe trotuarul din faţa cafenelei), luând masa împreună şi făcând conversaţie.
Turnul Alb, Salonic, Grecia.
Este deja 3 şi jumătate după-amiaza atunci când ajungem la Turnul Alb. Încă mai avem timp să facem un tur cu autobuzul şi să vedem oraşul de sus, de la capătul traseului.
Salonicul văzut de sus, Grecia.
Arcul Triumfal al lui Galeriu este ultima poză pe care o facem înainte de plecarea din Salonic. Seara, suntem înapoi în Nei Pori. A fost o zi plină, şi vom dormi la noapte buştean.
De fapt, am fost atât de obosiţi încât chiar am lipsit de la plaja de a doua zi de dimineaţă, prinzând numai o scurtă baie în apele limpezi ale Mării Egee înainte ca vremea să se schimbe.
Dar grupul nostru a planificat o seară grecească, şi astfel ne îndreptăm spre Kastra, restaurant cu arhitectura unui castel având capacitatea de şase sute de persoane.
Întâmpinaţi cu uzo, ne bucurăm de mâncarea tradiţională – salată tzatziki, suflaki de porc şi suc de portocale. Pe scenă, o echipă de dansatori locali întreţine turiştii timp de aproape trei ore.
La restaurantul Kastra, Grecia.
Dansatori greci, restaurantul Kastra, Grecia.
Sâmbătă. Sunt nori pe cer aşa că nici azi nu e vreme de plajă. Decidem să mergem spre Katerini şi, după un tur al oraşului, autobuzul se îndreaptă spre Paralia, locul confecţiilor din piele.
Seara, înapoi în Nei Pori, un scurt somn ne pregăteşte pentru incitanta zi care ne stă înainte. Trei naţionalităţi – polonezi, români şi sârbi – ne întâlnim la 1:30 noaptea, într-un autocar local, cu cei doi ghizi care ne vor călăuzi prin Atena.
Prima oprire, în jurul orei 7, la portul Pireu. Un vapor încă îşi aşteaptă pasagerii. Scuze, data viitoare! Plecarea sa este cu doar cinci minute înainte de a noastră.
Portul Pireu, Grecia.
Nu există nici o urmă de nativi la aceste ore ale dimineţii pe străzile înguste ale Atenei. Lăsând în urma noastră alte două porturi, ne îndreptăm spre Acropole.
La „Stânca Sacră”, locul străvechiului oraş grecesc, istoria şi legenda se împletesc. Putem vedea măslinul, darul zeiţei Atena către locuitori, prin care ea a câştigat competiţia pentru protectoratul oraşului, înfrângându-l pe Poseidon.
Pe panta sudică a Acropolelui se află străvechiul centru religios, artistic şi intelectual. Teatrul şi sanctuarul lui Dionyssos, Stoa lui Eumene, monumentele coragice, sanctuarul lui Asklepios, Odeonul lui Herodes Atticus sunt principalele construcţii de aici.
Cu siguranţă, grecii ştiu cum să-şi poarte de grijă tezaurului lor: lucrează la conservarea elementelor arhitecturale ale Parthenonului şi ale altor temple. Cererea lor către vizitatori: „nu faceţi fotografii ale persoanelor lângă statui”.
Parthenonul, Atena, Grecia.
De aici, se vede cum Acropole (însemnând „oraşul de sus”) veghează asupra modernului oraş al Atenei, care a cuprins iniţial doar zona din afara limitelor construcţiilor. Aglomerarea urbană şi necesitatea construirii de reşedinţe joase, datorată posibilităţii cutremurelor, au impus oraşului extinderea graniţelor sale.
Atena văzută de sus,Grecia.
O scurtă vizită în cele nouă camere ale Muzeului Acropole, şi apoi, Agora Greacă.
Mai mult decât înainte, mi-am găsit locul aici, printre imaginile şi atmosfera dezbaterilor filozofice. Acesta este de altfel şi locul în care a luat fiinţă democraţia, şi eu am sentimentul inutilităţii camerei foto – trebuie să fii aici pentru a capta totul.
Agora Greacă, Atena, Grecia.
Muzeul Agorei şi apoi Agora Romană şi Turnul Vânturilor (Aerides).
După câteva cumpărături din zona comercială, Piaţa Syntagma, suntem gata să vedem schimbul de gardă al soldaţilor euzoni.
Schimbare de gardă a soldaţilor euzoni, Atena, Grecia.
În cartierul nordic al Atenei, Stadionul Olimpic ne aşteaptă să ne spună poveşti: pornind din Sparta, obiceiul atleţilor de a exersa goi s-a împrăştiat în toată străvechea Grecie prin Jocurile Olimpice, devenind subiect al sculpturii greceşti. Considerate a fi de natură sacră, trupurile bărbaţilor au servit chiar ca modele pentru reprezentările zeilor.
Se pare că 2004, anul în care Jocurile Olimpice s-au întors la locul lor de naştere, a oferit oraşului o relansare. Puternica infrastructură, proiectată pentru aceste evenimente, este un bun factor de promovare al turismului în Grecia.
Pe drumul nostru spre casă (însemnând acum Nei Pori), ghidul ne povesteşte despre bătălia de la Termopile, şi ne oprim acolo pentru câteva minute.
Monumentul lui Leonidas, Termopile, Grecia.
Meteora, al doilea centru ortodox al Greciei, este destinaţia noastră de luni.
Pe o creastă de munte, cucernicul Atanasie Meteoritul a dat numele său aşezării mânăstireşti pe care a fondat-o aici. De atunci, 24 de mânăstiri au fost constuite pe înalţii monoliţi de stâncă. Doar o parte a acestora sunt astăzi încă funcţionale.
Mânăstiri ale Meteorei, Grecia.
După încheierea cumpărăturilor de la atelierul de icoane al acestor „mânăstiri suspendate”, ne îndreptăm către cea mai mare dintre mânăstirile Meteorei. Sfânta Mănăstire a Marelui Meteor are hramul „Schimbarea la faţă” şi pelerinii ajung acolo prin pasaje lungi şi scări construite în stâncă. În afară de biserica în sine, se pot vedea locaţii precum turnul, osuarul, sala de mese, cămara şi bucătăria, acum muzee.
Mânăstirea Marelui Meteor, Grecia.
Se pare că doar doisprezece călugări locuiesc aici, deşi odinioară această aşezare număra 120. Poate că prea mulţi vizitatori au perturbat pacea călugărilor şi au transformat locul mai mult într-un muzeu.
În jurul orei 14, autocarul ne poartă în oraşul Kalambaka pentru a face ultimele fotografii ale Meteorei şi, două ore mai târziu, ajungem la Biserica Sfintei Paraschievi. Ghidul ne spune că puntea de aici este specială: dacă un cuplu de îndrăgostiţi o trec ţinându-se de mână, dragostea lor va dura mereu. Lângă biserică, o coadă de pelerini s-a format pentru a lua, printr-un tunel îngust, apa sfântă.
Ultima seară în Nei Pori, ultimul lucru de făcut: o plimbare cu motoscuterul pentru aproximativ trei ore. Castelul Platamonas este acum iluminat.
Marţi dimineaţa, în drum spre casă, grupul face o ultimă oprire în Grecia: Salonic.
Forumul Roman de la Salonic, Grecia.
Ca un semn de rămas bun, chiar din cer, o pasăre îşi lasă o pană chiar la mine în mână, în faţa Bisericii Fecioarei Căldărarilor.
La revedere Grecia, pe data viitoare!
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
