| Jurnale de călătorie |
Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (1)
Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu, Alexandru Pascu şi Dan Dumitru au rămas în istorie ca "ambasadori" ai costumului, folclorului şi tradiţiilor populare româneşti prin interpretarea unui repertoriu divers de cântece şi dansuri populare româneşti susţinute pe scena marilor teatre din toate capitalele lumii.
În jurul lumii
În 1908, Touring Club de France anunţă un concurs în care competitorii trebuiau să facă înconjurul lumii pe jos, susţinându-se prin mijloace materiale proprii. Premiul oferit era de 100000 de franci francezi.
Dumitru Dan împreună cu Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu - la vremea respectivă, studenţi la Universitatea Sorbona, au decis să facă faţă provocării, folosindu-şi banii şi resursele proprii.
Cei patru tineri s-au întors în România pentru a se pregăti pentru această extraordinară călătorie. Au învăţat limbi străine, au studiat cartografie şi au făcut exerciţii fizice două ore pe zi. De asemenea, s-au antrenat mergând pe jos 45 km pe zi, străbătând în toate anotimpurile, câmpii, dealuri şi munţi.
Au învăţat cântece şi dansuri populare româneşti şi, de asemenea, au învăţat să cânte la flaut şi acordeon, astfel încât să se poată susţine în îndelungata călătorie prin reprezentaţii de cântec şi dans popular românesc.
După doi ani, în 1910, îmbrăcaţi în costume populare şi încălţaţi în opinci, Dumitru Dan, Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu, însoţiţi de câinele Harap, au pornit în temerara lor călătorie. O mare parte din traseu a fost parcurs între 1910 şi 1916, dar tovarăşii lui Dan Dumitru nu au supravieţuit pentru a vedea încheierea călătoriei în 1923.
Echipa
• Dumitru Dan (14 iulie 1890, Buhuşi - 4 decembrie 1978, Buzău)
A fost singurul supravieţuitor al echipei României şi câştigătorul concursului. Conform contractului cu asociaţia franceză de turism, traseul de 100000 km pe jos urma să fie parcurs în 6 ani, până la 1 aprilie 1916, Dumitru Dan a parcurs 98300 km, fiind silit să întrerupă călătoria datorită declanşării primului razboi mondial şi a imposibilităţii de a traversa zonele şi ţările aflate în conflict, dar în anul 1933, el a terminat-o parcurgând pe jos ultimii 1700 km din cei 100000 km. Pe parcursul traseului doi membri ai echipei Romaniei au murit, iar al treilea a abandonat în SUA.
• Alexandru Pascu (1889? Constanţa - 17 iulie 1911, Mumbai, India)
Era student la Conservator. Ştia să cânte la armonică şi vorbea fluent limba greacă şi turcă. A murit intoxicat cu opium în somptuosul palat al unui rajah din Bombay (Mumbai).
• Gheorghe Negreanu (1888, laşi - octombrie 1912? Tsang-Sa?, China)
Era student la Facultatea de Geografie. Cânta la caval şi vorbea fluent limba ucraineană şi rusă. A căzut într-o prăpastie în munţii Nan-Ling din China, suferind numeroase fracturi şi leziuni interne care i-au fost fatale.
• Paul Pârvu (1891?, Sibiu - mai 1915, Cleveland, USA)
Ştia foarte bine să cânte din fluier şi vorbea fluent limba maghiară şi germană; a abandonat cursa rămânând internat într-un sanatoriu dn oraşul Jacksonville (Florida), deoarece contactase un grav reumatism poliarticular în timpul dificilului traseu: Siberia - Strâmtoarea Bering - Alaska. Picioarele i se umflaseră şi avea dureri atroce, iar medicii au decis sa i le amputeze de la genunchi în jos. Timp de câteva luni a mai predat limba română copiilor din comunitatea românească din Cleveland, unde a fost găzduit şi îngrijit pană a survenit decesul.
• Harap
A fost al 5-lea membru al expediţiei; era un caţelandru ciobănesc, de câteva luni, mic şi negru, pe care îl luaseră cu ei în 1910. Între timp, câinele ciobănesc, prietenos şi inteligent, se făcuse mare şi era cam cât o oaie. Era negru ca tăciunele, de aceea i-au zis Harap.
Le-a cărat bagajele în Alaska, i-a scăpat din multe situaţii periculoase şi de atacurile animalelor sălbatice. Îl însoţea pe Dumitru Dan pe când mergea la autorităţi pentru obţinerea vizei sau când hoinăream prin oraş, prin port, pentru viză, autografe şi pe la instituţii etc..
Acest Harap credincios ne-a făcut mari servicii, ne semnala orice fel de primejdii omeneşti şi de animale, apoi prin Siberia şi canalul Bering ne-a tras sania cu alimente şi bagaje pe gheaţă. Dumitru Dan îşi aminteşte cu drag de acest căine: iubitul nostru Harap, devotat, curajos, prietenul nostru, câinele nostru credincios care călătorise mai mult de trei sferturi din globul pământului şi care a rămas cu stăpânul sau, Paul Pârvu, în S.U.A..
Despărţirea de Harap îmi fu foarte dureroasă şi nu puteam să-i explic că îl abandonez pentru totdeauna. Se uita şi el la mine că plec, şi la Pârvu, care îl oprise lângă el şi îl dezmierda, nepricepând despărţirea. Probabil că Harap nu ştia că Pârvu era singurul lui stăpân, fiind obişnuit mai mult cu mine care alergam mai mult prin oraş şi îl îngrijeam bine, dându-i alimente din care mâncam şi eu. Când observă îmbrăţişarea mea cu Pârvu, ambii cu lacrimi în ochi, Harap al nostru îl lătra pe Pârvu, voind a mă urma pe mine. I-am lăsat caţelul lui Paul Pârvu si am rămas absolut singur. (S.U.A., 1915)
Moartea celor trei prieteni
La 17 iulie 1911, aflat în India, grupul a fost invitat la palatul rajahului din Bombay (Mumbai). După ce au mâncat acolo, trei dintre ei au plecat împreună în oraş să cumpere lucruri necesare călătoriei. Alexandru Pascu a rămas cu rajahul pentru a-i povesti aventurile lor din călătorie, prilej cu care, la invitaţia gazdelor, fumează opiu. La întoarcere, cei trei prieteni l-au găsit pe Pascu dormind. El nu s-a mai trezit niciodată, murind în urma intoxicaţiei cu opiu. A fost înmormântat în India.
George Negreanu a murit după doi ani de la debutul călătoriei, când cei trei prieteni treceau printr-o trecătoare îngustă din Munţii Nanling din China.
După o scurtă dar intensă ploaie, în timpul căreia au fost forţaţi să înainteze folosind bastoanele, Negreanu, aflat în fruntea grupului, a căzut într-o prăpastie abruptă lovindu-se de pietrele ascuţite. Dan şi Pârvu l-au dus imediat într-o aşezare apropiată şi apoi la un spital, dar până când a fost găsit un medic, Negreanu a murit.
Pârvu nu a mai putut continua călătoria, fiind nevoit să rămână în Jacksonville, Florida. Rănile căpătate la picioare după ce a parcurs în timpul iernii 2600 kilometri în Alaska (venind din China şi Rusia Siberiană) pe ruta Kotzebue, Fairbanks, Anchorage, Yakutat, Gustavus, Skagway şi Juneau, îi produceau dureri atroce, cangrenându-se.
Medicii l-au sfătuit să se oprească din călătorie, rămânând în Florida împreună cu câinele Harap. Ulterior, ambele picioare i-au fost amputate, dar nu a fost suficient ca să-l salveze. În mai 1915, Pârvu a murit.
Întârziere
Din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, Dumitru Dan a fost obligat să-şi întrerupă călătoria dar, în anul 1933, el a terminat-o parcurgând pe jos ultimii 1700 km din cei 100000 km. Datorită inflaţiei care dura de peste 15 ani şi a războiului, valoarea premiului s-a diminuat substanţial, reprezentând doar 8% din valoarea sumei de la începutul concursului.
Potrivit unui articol de ştiri din 2011 din presa românească, în 1908 premiul valora 500000 euro, dar în momentul în care a fost acordat valuarea acestuia se devalorizase la numai 40000 euro.
Dumitru Dan a traversat cinci continente, a străbătut trei oceane, şi a parcurs pe jos 76 de ţări şi peste 1500 de oraşe, purtând 497 de perechi de opinci şi 28 de costume naţionale.
Moştenirea
Dumitru Dan a murit în 4 decembrie 1978 la Buzău, unde îşi doarme somnul veşnic la Cimitirul Eroilor din localitate. El a lasat posterităţii performanţa s-a de a fi primul român care a călătorit pe jos în jurul lumii. În 1985, această extraordinara performanţă a sa a fost înregistrată în The Guinness Book of Records.
Tinerii români au călătorit încălţaţi în opinci şi purtând tricolorul românesc peste costumele lor naţionale. Au parcurs pe jos peste 1500 de localităţi din 74 de ţări, de pe 5 continente, au mers mii de kilometri la bordul diferitelor nave, au călătorit prin deşerturi de nisip şi de gheață, prin junglele africane şi stepa sud-americană, traversând 107 paralele (67° nord şi 40° sud) şi 360° meridiane ale globului. Au rupt 497 perechi de opinci şi 28 de costume populare.
Sursa: Muzeul Judeţean Buzău, expoziţia Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 perechi de opinci.
Vezi:
• Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (2)
• Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (3)
• Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (4)
• Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (5)
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
