| Jurnale de călătorie |
Drumeție la lacul Capra
GH. MĂNOIU
Pentru o drumeție în Făgăraș, la lacul Capra, cea mai bună cazare ar fi în Cârțișoara, de unde începe Transfăgărășeanul. Dar noi am ales să ne cazăm în Bucium, la o pensiune deosebită.
Ne-a plăcut mobilierul stil pe care l-am văzut în poze și realitatea a depășit pozele. Un mobilier făcut pe comandă, din lemn, și pictat unicat, corpuri de iluminat vechi, adunate din târgurile de vechituri:
Pensiune
Am ales să stăm acolo și fiindcă am mai vizitat în zonă, mănăstirea rupestră de la Șinca Veche și Moara de apă de la Ohaba, unde încă se mai macină grâu și porumb aduse din toată țara.
Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche
Moara de apă de la Ohaba.
Am plecat de dimineață spre lacul Bâlea, trecând prin Cârțișoara și parcurgând o bucată de Transfăgărășean.
La Bâlea Lac era multă lume, multe mașini, dar am găsit un loc de parcare. Parcările par să fie concesionate și trebuie să plătești 10 lei pe fiecare două ore.
După ce ne-am echipat am plecat pe traseu marcat cu triunghi albastru, urcând în zig-zag panta abruptă plină de grohotiș și stânci care se vede în spatele lacului. Cam o oră am urcat până în Șaua Capra. De aici se vede în urmă Bâlea, iar în față, în toată splendoarea lui, lacul glaciar Capra.
Lacul Capra
Am poposit pe malul lacului și am luat o gustare, apoi ne-am învârtit puțin prin jur. Am găsit în dreapta un lac mai mic pe care l-am denumit, normal, Căprița. Apoi s-a ivit și un ochi de apă din brazdele înierbate, pe care l-am denumit Iedul. Dacă tot eram la lacul Capra... Mai târziu am aflat că lacul chiar Căprița se cheamă!
Am trecut pe lângă Monumentul alpiniștilor și am mers pe traseul de nouă ore spre Vârful Moldoveanu, deschizându-se în fața noastră o panorama superbă a Făgărașului, cu grohotișuri și petece de zăpadă - deși era jumătatea lui august.
Monumentul alpiniștilor
Când am ajuns la un punct maxim, de unde traseul marcat o luă în jos, după mai puțin de un sfert de oră, am părăsit traseul banda roșie în stânga, pe o poteca doar puțin trasată și nemarcată, pe lângă prăpăstii, ca să ajungem mai întâi la Vârful Capra și apoi la Vârful Vânătoarea lui Buteanu.
Ca să ajungem pe vârf, am trecut printr-un pasaj unde nu de mult s-au pus lanțuri. Chiar și așa trebuie atenție și o mână permanent cu priză pe lanț.
Vânătoarea lui Buteanu.
După ce am coborât de pe vârf, unde vremea ne-a făcut o frumoasă surpriză gonind norii ca să vedem până departe, am luat-o pe triunghi albastru spre Șaua Capra, unde am ajuns cam în jumătate de oră.
Fiind încă devreme, am luat-o înainte, nu am coborât la Bâlea. Am urcat pe vârful Iezerul Caprei. S-ar zice că am făcut trei vârfuri într-o zi.
Am coborât panta printre grohotișuri și petece de iarba înapoi în Șaua Capră, apoi am luat-o pe potecă în jos, spre Lacul Bâlea.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
