Jurnale de călătorie |
Drumeție la Cabana Omu
GH. MĂNOIU
Într-o zi frumoasă de vară am plecat spre Bucegi. Am intrat pe Transbucegi și de la Cabana Dichiu am făcut stânga spre Bolboci.
Am urmat drumul prin dreapta barajului, drum îngust, cu gropi. Trebuie circulat cu atenție, sunt locuri în care abia se strecoară două mașini una pe lângă alta. Am ajuns la hotel Peștera și de acolo, lângă telecabină, am lăsat mașina.
Am pornit pe traseul marcat cu bandă albastră spre cabana Omu. Traseu de 3 ore, dificultate medie. Nu este un traseu greu, dar este lung.
Cam în două ore am ajuns la cascada Obârșia Ialomiței. Aici sunt și alte două cascade mici, lângă care se poate lua o gustare. Este un loc foarte frumos, unde se poate veni pentru a lua masa într-o zi cu prea multă căldură la oraș.
De aici cam într-o oră ajungem la cabana Omu, unde sunt mulți turiști. Traseul de intersectează cu triunghi galben care vine de la Babele. Pe el circulă multă lume, mai ales în zilele libere. Nu mai este o cabană la care vin doar oameni ai muntelui.
De la cabană, plecăm pe bandă roșie.
Se dublează la început cu banda galbenă, traseul spre Babele. Apoi urmează singur.
În șaua Doamnele ne despărțim de bandă roșie și o luăm în stânga, urmărind punctul roșu. De aici, marcajul este bun, pe stâlpi metalici, dar poteca este cam înierbată și se distinge greu. Ne bazam uneori pe urmele celor dinainte, iarbă călcată. Greu de urmărit pe vreme rea, pe ceață. Și fiind în gol, nu aș recomanda să se meargă pe furtună, dacă trăznește.
Coborâm cam abrupt, printre jnepeni, printre stânci. O porțiune grea, dar nu periculoasă. Apoi o porțiune de iarbă, unde am reușit să rup un băț de traking. Nu credeam că se poate, dar se poate. S-a prins între două pietre și s-a îndoit, iar când am încercat să îl îndrept, s-a rupt de tot.
Trecem pe lângă un țarc de vite, ne mai întâlnim cu un traseu care merge în dreapta, trecem o punte pe cabluri.
Ajungem pe traseul pe care am pornit dimineață. Apoi la mașină și pe drumul spre casă.