| Jurnale de călătorie |
Drumeţie la Cabana Curmătura
GH. MĂNOIU
Dacă primăvară s-a grăbit și a venit căldura, cam devreme, zic eu, hai să revin la vechile obiceiuri și să încep să merg pe munte. Ca orice început, sau mai corect, reînceput, o drumeție nu așa solicitantă, ca să nu îmi scadă stima de sine.
Prăpăstiile Zărneștilor. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Am ales Cabana Curmătura, deși bănuiesc că în Prăpăstiile Zărneștilor este umbră și s-a păstrat zăpadă și gheață. Chiar dacă am colțari, nu prea sunt amator de mers pe gheață.
Am reușit să mă pornesc la ora 7 dimineața din București. Ca să nu prind aglomerat și să nu termin traseul pe înserat.
Am mers spre Fântâna lui Botorog, Zărnești, pe care o știe și programul GPS. Pe A3 și DN1, apoi în Predeal la stânga spre Pârâul Rece.
Nu am prins aglomerat pe Valea Prahovei, deci a fost o decizie bună să plec la 7. Cu cât se va lumina de ziuă mai devreme, probabil că va trebui să cobor ora de plecare.
Am trecut prin Râșnov, Tohanul Nou, apoi Zărnești. O mulțime de străduțe, apoi au început să apară indicatoare cu Prăpăstiile Zărneștilor. După ce ieși din Zărnești, se termină asfaltul și continui câțiva km pe drum mai mult sau mai puțin pietruit, cu gropi și denivelări.
La Fântâna lui Botorog. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
La 9: 40 ajung la Fântâna lui Botorog, cunoscutul punct de plecare pe trasee. Sunt destul de multe mașini, dar găsesc loc pe marginea drumului.
Am la mine și haine mai groase, și mai subțiri, că nu știam cum va fi, cald sau mai rece, poate puțin vânt. Așa este în perioada asta, nu știi ce surprize îți va face muntele.
Mă echipez și la 10 pornesc pe traseul marcat cu banda galbenă spre Poiana Zănoagei și Cabana Curmătura. Începe cu o porțiune lungă de urcuș susținut prin pădure.
Poteca este curată, fără zăpadă sau gheață, doar pe alocuri udă de la zăpada care s-a topit. Se dovedește că m-am îmbrăcat prea gros și încep să dau jos, precum baba Dochia.
Să pornim. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Cu cât te apropii de Poiană, panta se îmblânzește și după o oră ajung în Poiana Zănoagei. În stânga este o pantă cu zăpadă, prima porțiune cu o relicvă a iernii.
Poiana Zănoagei. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Se vede creasta lungă și înzepezită a Pietrei Craiului.
Piatra Craiului. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Aici sunt ceva turiști, chiar și copii. Toată lumea fotografiază brândușele care au scos capul din iarba uscată. Anul trecut erau o mulțime, dar era mai târziu. Acum, abia au început să înflorească. Dacă tine vremea asta, în două săptămâni va fi plin de ele.
Brândușe. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Iau o pauză de masă, că dimineața a fost prea devreme să mănânc ceva. Este soare, cerul albastru, fără urmă de nor. Cineva a ridicat o drona. Un băiețel de vreo patru ani se joacă cu o mașinuță și un con de brad.
Lumea își reia drumul după ședința foto. Unii merg înainte direct spre cabană, alții fac ușor dreapta pe punct albastru spre vârful Piatra Mică.
La răscruce de trasee. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Plec și eu, și intru din nou în pădure, unde soarele a făcut să se simtă un puternic miros de rășină. Poteca este uscată, dar încep să apară mici petece de zăpadă, parțial înghețată, fără a îngreuna deplasarea. Apoi apare un izvor înghețat și ultima parte până la cabană, poteca este înghețată, dar fără a fi nevoie de colțari.
Izvorul de gheță. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Încă o oră și ajung la cabană. Aici lume, soare, dar bate un vânt ușor și trebuie să pun pe mine haina că tot spatele este transpirat. Nu au mâncare, nu au plăcintă cu mere, despre care am auzit. Doar ceai și cafea. Și cele două pisici... Portocală doarme, nu are treabă cu mine.
Cabana Curmătura. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Portocală. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Mănânc ce a mai rămas în rucsac, iau un ceai cald și plec spre Prăpăstiile Zărneștilor pe banda albastră. Tot de aici pleacă și traseul punct galben. Și traseele spre creasta Pietrei Craiului, dar pe ele, la vară.
Spre Prăpăstiile Zărneștilor pe banda albastră. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Drumul mă duce prin zăpadă. La început nu pun colțarii, dar prin pădure sunt porțiuni cu gheață, văd lumea care vine că are colțarii puși și trebuie să mă echipez și eu. Traseul coboară ușor, zăpada și gheața devin permanente pe potecă.
Prin zăpadă. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Intru în Prăpăstiile Zărneștilor cu drumul acoperit de zăpadă bătută sau gheață. Aici este mai rece, dar mersul mă încălzește și nu am nevoie de canadiană.
Prăpăstiile Zărneștilor. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Prăpăstiile Zărneștilor. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
Prăpăstiile Zărneștilor. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
La aproape 15:30 ajung la mașină. Deci cinci ore și jumătate, cu cele două pauze. Am mers bine.
Am ajuns. Foto: Gh. Mănoiu / Infoland
La 18:30 sunt acasă. Din nou am prins liber pe Valea Prahovei. Toată plimbarea a durat 12 ore, fără întârzieri inutile. Perfect pentru o zi de sfârșit de săptămână. Și nu mă simt obosit, deși este prima ieșire mai lungă din acest an. Să vedem ce alegem pentru următoarea tură!
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
