Atracții turistice |
Centrul Vechi (Centrul Istoric) al Bucureştiului
PETRE MIHĂESCU
Actualul Centru Vechi al Bucureştilor, sau Centrul Istoric cum i se mai spune, îşi trage originile din jurul anului 1600, atunci când s-au deschis primele hanuri şi magazine în zona Curţii Domneşti.
Dezvoltarea ulterioară a zonei s-a datorat concentrării puterii politice şi economice la Bucureşti, când după 1660 a devenit capitala Ţării Româneşti.
Perioada de maximă înflorire s-a înregistrat în vremea lui Constantin Brâncoveanu, când Palatul Voievodal şi construcţiile înconjurătoare au căpătat aspecte noi.
Actuala stradă Franceză este cea mai veche stradă din Bucureşti, în 1692 fiind pavată cu grinzi de stejar.
În acele vremuri, zona era frecventată de către negustori care îşi aduceau marfa de la Leipzig, Germania sau Gabrovo, Bulgaria. De aici şi numele străzilor Lipscani şi Gabroveni.
După 1990, Centrul Vechi a intrat într-un proces lent de renovare, iar astăzi reprezintă unul dintre punctele turistice ale Bucureştiului.
Ce e de văzut în Centrul Vechi (Centrul Istoric) al Bucureştiului
• Palatul Voievodal Curtea Veche. Fostă reşedinţă a conducătorilor Ţării Româneşti pentru mai bine de trei secole, Palatul Voievodal Curtea Veche este cel mai vechi monument medieval din Bucureşti.
Între anii 1459-1660, Bucureştiul, în paralel cu Târgovişte, a fost capitala şi reşedinţa domnitorilor Ţării Româneşti, iar după anul 1660, a devenit capitala unică.
Palatul a fost lucrat din cărămidă, piatră şi marmură. Curpindea sala divanului, cele două spătării, apartamentul voievodului, iatacul doamnei, camerele coconilor precum şi baia.
De istoria Palatului Voievodal se leagă trei perioade importante:
— în 1459 devine reşedinta domnitorului Vlad Ţepes;
— 1688-1714 - perioada de maximă înflorire din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu;
— 1797-1799 - ultima perioadă din existenţa Curţii Vechi, din timpul domniei fanariote a lui Constantin Hangherli.
În muzeul Curtea Veche se pot admira vestigiile cetăţuii de secol al XIV-lea (contruită anterior palatului), o parte din zidul cetăţii lui Vlad Ţepeş realizat din piatră de râu, precum şi tehnica de construcţie după vechea metodă romano-bizantină, care constă în etalarea unor rânduri de cărămidă ce separă şi încasetează bolovani sau dale din piatră.
• Biserica Stavropoleos a fost construită în 1724, în stil brâncovenesc şi restaurată de către Ion Mincu în 1899.
• Banca Naţională a României a fost construită între anii 1883-1885 în stil neo-clasic francez.
• Hanul lui Manuc. A fost ridicat în 1808. Aici au avut loc discuţiile preliminare cu privire la Tratatul de Pace, care a pus capăt războiului ruso-turc dintre anii 1806 – 1812. În prezent, Hanul lui Manuc, care şi-a păstrat în mare parte vechiul stil, a fost renovat parţial şi transformat în hotel-restaurant.
• Hanul cu Tei., Ridicat la 1833, este singurul han istoric din București care și-a păstrat forma de odinioară. Are deschidere la două străzi, Lipscani şi Blănari, iar în prezent găzduieşte galerii de artă şi un bar.
• Carul cu Bere. Atât faţada cât şi interiorul clădirii au fost construite în stil neo-gotic la anul 1899.
• Muzeul Naţional de Istorie.. Este un monument ridicat la sfârşitul veacului al XIX-lea, în stil neoclasic, de inspiraţie germană. Ocupă 8000 mp şi reuneşte în 60 de săli exponate deosebit de valoroase din paleolitic până în epoca modernă.
Obiective turistice adiacente Centrului Vechi al Bucureştiului
• Calea Victoriei. În 1692 era cunoscută sub denumirea de Podul Mogoşoaiei. Domnitorul Constantin Brâncoveanu o pavează cu lemn pentru a înlesni legătura dintre Palatul Voievodal şi Palatul Mogoşoaia. Numele de Calea Victoriei este atribuit în 1878, pentru a celebra victoria României în Războiul de Independenţă dintre anii 1877-1878.
• Palatul CEC. A fost construit la 1900 pe locul unei mănăstiri din sec. al XVI-lea căzute în paragină şi demolată în 1875. Palatul CEC. are formă pătrată, un dom central cu lonjeroane metalice separate de sticlă, patru domuri mai mici, iar intrarea principală are o arcadă monumentală sprijinită în ambele părţi de doi piloni.