| Atracții turistice |
Capela Oaselor, Évora, Portugalia
DANIEL ŞTEFĂNIŢĂ
Capela Oaselor (Capela dos Ossos) din Évora, Portugalia, este una dintre cele mai populare atracții turistice din Évora și parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Situată în biserica São Francisco, capela a fost construită de călugări franciscani la sfârșitul secolului al XVI-lea ca o soluție la supraaglomerarea cimitirelor locale.
Prin relocarea oaselor a aproximativ a 5000 de cadavre în această capelă, călugării și-au propus să creeze un spațiu care să amintească vizitatorilor de aspectul trecător al vieții și de inevitabilitatea morții. Pe tavanul capelei este scrisă fraza:
„Melior est dies mortis die nativitatis (Mai bună este ziua morții decât ziua nașterii)”
(Eclesiast, 7, 1) din Vulgata.1
Perete cu cranii și oase. Foto: D. Stefanita
Contextul istoric
Capela Oaselor a fost construită într-o perioadă în care Évora cunoștea atât o perioadă de înflorire culturală și arhitecturală, cât și o creștere a populației.
Cu mai multe cimitire supraaglomerate în regiune, călugării locali au căutat o soluție pentru a onora pe cei morți și în același timp pentru a rezilva problema spațiului din cimitire.
În loc să mute doar oasele, au decis să construiască capela și să folosească rămășițele umane ca parte a structurii acesteia. Acest lucru nu numai că a păstrat oasele, ci s-a aliniat in același timp cu idealurile franciscane de modestie și reflecție asupra morţii.
O inscripție deasupra ușii capelei scrie: Nós ossos que aqui estamos, pelos vossos esperamos, care se traduce prin „Oasele noastre sunt aici, le așteaptăm pe ale tale”.
Caracteristici arhitecturale
Capela în sine este un spațiu mic, dar complex conceput. Pereții și tavanele sale sunt împodobite cu cranii și oase aranjate în mod elaborat.
Stilul arhitectural reflectă atât influențe baroce, cât și renascentiste, având trei nave care măsoară aproximativ 18,7 metri pe 11 metri. Lumina naturală pătrunde prin micile ferestre, creând o atmosferă care este atât ciudată, cât și contemplativă.
Designul interior se inspiră din osuare similare din Europa, în special cel din San Bernardino alle Ossa din Milano. Oasele nu sunt doar decorative; ele servesc un scop mai profund, invitând vizitatorii să-și amintească mortalitatea.
Capela conține, de asemenea, două schelete complete expuse vizibil, alături de diverse statui și picturi religioase care îi sporesc și mai mult atmosfera sumbră.
Detaliu coloană. Foto: D. Stefanita
Semnificația filosofică
Capela Oaselor servește ca o puternică reamintire a fragilității umane și a inevitabilității morții. O poezie a Părintelui António da Ascenção, este prezentată în capelă, îndemnând vizitatorii să reflecteze asupra propriei mortalități:
„Unde mergi aşa iute, călătorule?
Adastă... nu te grăbi.
N-ai o grijă mai mare decât aceea
Pe care o ai acum în fața ochilor tăi.
Amintindu-ți câți au plecat din această lume,
La fel, reflectă la finalul tău.
Motivele sunt întemeiate să faci astfel;
Oh, dacă toți ar face la fel!
Gândește, tu, atât de influențat de soartă,
Printre numeroasele griji lumești,
Cât de puțin îți amintești de moarte.
Dacă întâmplător arunci o privire în acest loc,
Oprește-te... spre binele călătoriei tale,
Cu cât stai mai mult, cu atât mai departe vei fi pe drum.”
Impactul cultural
Capela Oaselor din Évora a devenit una dintre cele mai populare atracții ale orașului, atrăgând vizitatori din întreaga lume care caută să experimenteze fiorul unic de frumusețe și spaimă.
Este un reper cultural semnificativ în Évora, aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO pentru arhitectura istorică bogată și semnificația culturală.
În timp ce unii găsesc decorul său tulburător sau grotesc, mulți îl apreciază ca pe o expresie artistică care răscolește normele sociale privind moartea.
O paralelă cu buddhismul
Această temă a meditației asupra morţii rezonează profund cu practicile găsite în buddhism, în special prin Maraṇasati, sau conștientizarea morții.
Această meditație încurajează practicanții să-și amintească că moartea poate lovi în orice moment, stimulând un sentiment de urgență în a trăi fiecare moment pe deplin.
În tradiția buddhistă, meditația asupra morții servește mai multe scopuri: cultivă un sentiment de urgență spirituală (Saṃvega), promovează renunțarea (Nekkhamma) și în cele din urmă duce la o mai mare apreciere a vieții. Prin această practică, oamenii învață să renunțe la atașamentele și fricile care duc la suferință.
Note
1. Vulgata este o traducere latină a Bibliei de la sfârșitul secolului al IV-lea. Este în mare parte opera lui Ieronim care, în 382, fusese însărcinat de Papa Damasus I să revizuiască Evangheliile Vetus Latina folosite de Biserica Romană. (Wikipedia)
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
