| Destinaţii / România |
Băile Olănești
DANIEL ŞTEFĂNIŢĂ
Situat în județul Vâlcea, la aproximativ 200 de kilometri nord-vest de București, Băile Olănești este un oraș balnear fermecător care de secole atrage vizitatori cu apele sale minerale tămăduitoare și calmul munților.
Apele minerale din Băile Olănești au fost studiate pentru beneficiile pe care le au asupra sănătății și recunoscute pentru valoarea lor în tratarea litiazelor renale; au fost menționate pentru prima dată în 1760 și au fost numite „ape vindecătoare”.
Prima testare a acestor ape a fost făcută de dr. Carl Friedrich Siller în 1830. 1
Băile Olănești. Foto: D. Stefăniţă
Vizitatorii Băile Olănești se pot bucura de o varietate de tratamente balneare, inclusiv hidroterapie, băi cu nămol și terapie prin inhalare.
Sanatoriile și centrele de sănătate ale orașului combină tehnicile tradiționale de balneoterapie cu abordările medicale moderne, oferind o experiență de vindecare holistică.
Dincolo de facilitățile terapeutice, orașul fermecă vizitatorii cu împrejurimile sale naturale.
La nord de oraș se află Munții Căpățânii, care oferă oportunități ample pentru drumeții, plimbări în natură și recreere în aer liber. Aerul curat de munte și pădurile luxuriante contribuie la sentimentul general de bunăstare care pătrunde în zonă.
Munții Buila-Vânturarița văzuți din satul Tisa. Altitudinea Vârful Buila este de 1849 metri. Foto: D. Stefăniţă
În ciuda istoriei sale lungi și a resurselor naturale remarcabile, Băile Olănești rămâne oarecum o bijuterie ascunsă pentru turismul balnear european.
Această relativă obscuritate permite orașului să-și mențină atmosfera pașnică și farmecul autentic românesc, făcându-l o destinație ideală pentru cei care caută o experiență cu adevărat restauratoare.
Există mai multe izvoare bogate în calciu2 și magneziu,3 care sunt mai biodisponibile decât cele găsite în suplimentele alimentare.
Consumul regulat (1,5-2 litri pe zi) al acestor ape nu este asociat cu un risc crescut de formare a pietrelor atunci când se respectă sfatul medicului.
Aceste ape pot influența chimia urinară prin creșterea excreției de acid citric și reducerea excreției de acid oxalic. Acest lucru ajută la scăderea nivelurilor de saturație de oxalat de calciu și acid uric în urină, prevenind astfel formarea de pietre.
Pe langă consumul intern pentru prevenirea pietrelor la rinichi, aceste ape minerale sunt folosite şi pentru tratarea altor afectiuni precum nefrita şi pielita datorita proprietatilor lor diuretice si antiinflamatorii.
Tabelul 1: Analiza chimică a apei a patru puțuri.4
| Izvor #: | 10 | 12 | 5 | 24 | |
| Unităti: | mg/L | mg/L | mg/L | mg/L | |
| Temp - Celsius | 9.5 | 8.0 | 9.5 | 10.5 | |
| PH (>7 = alcalin) | 7.6 | 7.6 | 7.4 | 7.6 | |
| Clor | CI | 120.5 | 28.4 | 3049.3 | 28.4 |
| Brom | Br | 1.2 | |||
| Iod | I | 1.0 | |||
| Nitrați | NO3 | 2.4 | |||
| Nitriți | NO2 | 0.1 | 0.1 | ||
| Sulfați | SO4- | 172.0 | 272.8 | 52.5 | 264.2 |
| Bicarbonic | HCO3- | 390.4 | 390.4 | 317.2 | 329.4 |
| Carbonați | CO3 | ||||
| Sodiu | Na+ | 160.9 | 174.8 | 1847.6 | 150.4 |
| Potasiu | K+ | 7.0 | 3.0 | 11.0 | 3.0 |
| Amoniu | NH+4 | ||||
| Calciu | Ca2+ | 70.5 | 52.9 | 137.8 | 37.7 |
| Magneziu | Mg2+ | 33.1 | 31.1 | 58.3 | 38.9 |
| Fier | Fe2+ | 0.1 | 0.1 | ||
| Mangan | Mn2+ | ||||
| Acid metasilicic | H2SiO3 | 18.8 | 10.4 | 11.4 | 11.7 |
| Acid metaboric | HBO2 | 7.0 | 28.3 | 77.9 | 7.0 |
| Substante organice | O2 | 1.0 | 1.2 | 1.6 | 1.2 |
| Bioxid de carbon | CO2 | ||||
| Hidrogen sulfurat | H2S | 5.8 | 2.5 | 14.6 | 3.2 |
Note
1. Carl Siller a fost profesor de farmacie la Universitatea Dorpat, 1843-1850. Născut în Danzig, Germania, în 1801, a emigrat în Milwaukee, Wisconsin în 1850.
2. În timp ce calciul poate forma calculi, prezența calciului (Ca²⁺) în aceste ape poate ajuta în mod paradoxal prin legarea de oxalat (C₂O₄²⁻) în intestine, reducând absorbția oxalatului în sânge. Acest lucru duce la scăderea nivelului de oxalat în urină, scăzând șansele de formare a pietrelor de oxalat de calciu.
3. Magneziul (Mg²⁺), prezent în apele minerale, interacționează cu ionii oxalat (C₂O₄²⁻) din tractul digestiv și din urină, formând oxalat de magneziu, care este mai solubil decât oxalatul de calciu (CaC₂O₄). ), cea mai comună componentă a pietrelor la rinichi. Aceasta reduce cantitatea de oxalat disponibilă pentru combinare cu calciul: Mg²⁺+C₂O₄²⁻→MgC₂O₄ (solubil).
4. Compoziția minerală a acestor ape sugerează potențiale beneficii pentru sănătate legate de digestie, sănătatea cardiovasculară și rezistența oaselor datorită nivelurilor ridicate de bicarbonat, calciu, magneziu , și potasiu. Cu toate acestea, trebuie acordată atenție conținutului de sodiu pentru persoanele cu hipertensiune arterială sau afecțiuni cardiace. Consumul regulat ar trebui echilibrat cu conștientizarea stărilor individuale de sănătate și a nevoilor alimentare.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
